O vreau pe mami langa mine pana la 2 ani

Deocamdata nu pot vorbi. Dar simt. Si gandesc. Iata gandurile si framantarile mele.
Am implinit 1 an si mami trebuie sa se intoarca la serviciu.
Inca nu pot manca singur, abia am inceput sa fac primii pasi, nu spun decat 2-3 cuvinte si dintr-o data sunt lasat singur. Sunt prea mic sa fiu lasat singur, asa la voia intamplarii, sa fiu crescut, indrumat de altcineva. Eu vreau ca mami sa-mi traseze reperele pentru a ma dezvolta armonios si pentru a sti cum sa fiu un om bun. Cine va avea rabdare sa ma indrume?
Pe mami o pot vedea abia dupa ora 18...
Sunt prea mic. Credeam ca atunci cand implinesti 1 an, te bucuri, dar eu sunt trist. Am nevoie in continuare de atentia si iubirea mamei mele.
Ceea ce ea imi poate oferi, nu pot gasi nici la cresa (asta in cazul in care parintii mei cunosc pe cineva care sa le faciliteze ''intrarea''), nici la vreo bona (pe care oricum parintii meu nu si-o permit s-o plateasca). Bunicii ne sunt prea departe si atunci, cu mine ce se va intampla?
O VREAU PE MAMI LANGA MINE PANA LA 2 ANI!